Țaul “Gură de rai”, “Lacrimă de dor” – sînt doar cîteva calificative ce i-au fost atribuite acestei localități.
Satul Țaul este situate în partea de sud a raionului Dondușeni, la o distanță de 6 km de central rational și de gara Dondușeni. Aproximativ la 200 km de la Chișinău.
Moșia satului se învecinează la nord și nord-est cu pămînturile satului plop, la est și sud-est cu cele ale satului Maramonovca – raionul Drochia, la sud și sud-vest cu moșia satului Tîrnova, iar la vest cu orășelul Dondușeni. Satul Țaul se află în zona stepelor cu păduri, solurile fiind predominant de cernoziom.
Țaula fost întemeiat în anul 1451 sub numele de Albotești. Inițial, vatra satului s-a aflat la 2 km vest de locul actual al satului. În secolul al XVII-lea satul Albotești a fost atacat de turci și ars, iar locuitorii rămași conduși de un oarecare Țăulean, au fondato nouă localitate pe locul ei de azi.
Prima atestare documentară dateazăcu anul 1772, cînd satul este pomenit sub numele de Gorodici. În secolul următor satul este atestat ca Gorodici – un mic tîrg. În perioada 1918-1940, atîta timp cît satul a fost în componența regatului România, satul s-a numit Țau. După al doilea război mondial, satul a primit denumirea actual. Cea mai mare dezvoltare satul a cunoscut-o în anii 1960-1970, cînd în localitate s-a fondat tehnicumul de agronomie (azi Colegiul Agricol) în 1963. Tot în această perioadă s-a dezvoltat baza material a satului: în 1970 s-a deschis o nouă școală pentru 1064 de locuri, s-a construit oficiul poștal, s-au construit 4 blocuri locative, căminele studențești ș.a. În 1977 s-a dat în expoatare Palatul de Cultură, construit după modelul Palatului Sindicatelor din Chișinău, iar în 1980 începe să activeze Sanatoriul-profilactoriu, care trata bolile reumatice și ale aparatului locomotor.
La începutul anilor 90 Țaulul traversează o perioadă de criză, ca și întreaga republic. Criza a fost parțial depășită, dar nici pînă în prezent localitatea nu a revenit la nivelul de cîndva.
Mîndria satului este parcul din Țaul. Acesta este cel mai mare parc din Republica Moldova și unul din cele mai mari din Europa de sud-est. Pe o suprafață de 46,2 hectare cresc peste 150 de specii și forme de arbori și arbuști, reprezentanți ai diverselor zone climaterice ale globului.
La începutul secolului XX (anii 1901-1904) în fostul județ Soroca, pe pămînturile alăturate marginii de sud a satului Țaul, în jurul moșiei financiarului A.I. Pomer, cunoscutul pomicultor-decorator Ipolit Vladislavskii-Podalko a înființat un parc. Dinspre nord parcul e înconjurat cu un zid de cărămidă. Aici se află așa-zisul parc de sus, cu conacul și clădirile adiacente. De ambele părți ale clădirii și în spatele ei cresc numeroase exemplare de conifer și foioase. La dreapta pe o suprafață de 7 hectare, e concentrat sectorul principal al parcului de sus – Parcul de amatori. Aici cresc salcîmi plîngători, arțari în formă de glob, stejari piramidali, arțari cu frunze roșii și arțarii americani, fagul decorativ. Dincolo de conac începe imediat o pantă abrupt, ce duce în parcul de jos. În central parcului se află o poiană mare înconjurată de copaci și arbuști de specii exotice pentru Moldova. Pe poîrnișurile de la marginea poienei crește un grup de pini de munte. În partea de jos a parcului se divizează trei massive și șapte grupuri de conifer, care ocupă o suprafață de 1,5 hectare pe sectoarele mai ridicate, deaceea se văd bine din orice parte. Tot aici putem vedea specii de conifer din pădurile Siberiei, reprezentanți ai florei din Crimeea și Carpați. Aici crește bradul și pinul obișnuit, doi arbori de pseudotsugă Douglas – brazi cenușii cui ace argintii, ienuperi de Virginia, brazi de Canada, pinul moale. Printer conifer se privesc foarte frumos mestecenii, arțarii, sorbul. În partea de sud-vest a parculuod e jos se întinde o pitorească poiană, unde se află specii interesante de plante. La marginea de vest a poienei cresc cîțiva plopi albi, un grup de arțari cu frunze ascuțite, tei cu frunze mici, frasini și castani. Este foarte frumos aici toamna. În partea de nord a poienei cresc forme rare de stejar roșu American, stejar de caucaz, stejar cu frunze în două culori, stejar castanei foliu. În extrimitatea de sud a parcului se află un iaz, pe malurile căruia cresc sălcii, laricea, stejari, carpeni ș.a.